Logo

scapă de ochelari


printr-un singur click

Strabismul

Strabismul reprezintă o afecțiune vizuală în care ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeași imagine în același timp. Cel mai adesea apare în copilărie. Popular, strabismul este numit și  „ochi-încrucișați”  sau privire crucișă” .

În mod normal, musculatura din jurul fiecărui ochi determină mișcarea sincronă în aceeași direcție și în același timp a ambilor ochi. Strabismul apare atunci când coordonarea mișcărilor oculare este deficitară.
În acest caz, ochii nu mai sunt centrați corect, iar suprapunerea celor două imagini ce provin de la fiecare ochi în parte nu mai are loc.

         

La adulți, strabismul poate apărea în urma afectării globilor oculari sau a vaselor de sânge de la nivelul acestora. Cauzele de strabism la adult sunt diverse: tumorile craniene sau oculare, boala Graves (boală autoimună a glandei tiroide care determină hipertiroidie), accidentele vasculare cerebrale și diverse afecțiuni musculare sau nervoase.

Care sunt simptomele?

 Copiii care au strabism pot fi uneori diagnosticați cu ușurință doar prin simpla observare a poziției globilor oculari.

Cele mai frecvente semne vizibile sunt :
- globii oculari nu privesc în aceeași direcție în același timp;
- globii oculari nu se mișcă coordonat (direcția care afectează cel mai mult mișcările oculare depinde de tipul de strabism prezent la persoana respectivă);
- înclinarea sau întoarcerea capului pentru a privi la un obiect;
- împiedicarea persoanei de obiectele care îi stau în cale (strabismul limitează aprecierea distanței față de diferite obiecte).

Copiii cu strabism se pot plânge de următoarele simptome:
- vedere încețoșată;
- oboseala ochilor;
- sensibilitate la lumină puternică;
- vedere dublă (aceasta apare de obicei la apariția strabismului).

În cazul în care ochii copilului sunt doar puțin deviați, este foarte greu de apreciat dacă acesta are strabism sau nu. Atunci când ochii copilului nu sunt aliniați în același timp, pentru vederea unui obiect, până la vârsta de 4 luni, este necesară efectuarea unui consult oftalmologic de către medicul specialist. Această examinare trebuie realizată cât mai curând posibil dacă se observă probleme evidente ale privirii copilului sau dacă este recomandată de către medicul pediatru sau medicul curant. Medicul de familie poate recomanda efectuarea unui consult de specialitate la medicul oftalmolog.
Chiar dacă nu se observă modificări ale privirii copilului, se recomandă efectuarea unui consult oftalmologic înainte de a ajunge la vârsta școlară.
Apariția strabismului la copiii cu vârstă cuprinsă între 7 și 10 ani este însoțită,de obicei, de vedere dublă. În cazul în care vederea dublă persistă, este necesară efectuarea unui consult oftalmologic. De asemenea, medicul trebuie să excludă o altă afecțiune mai severă care poate determina strabismul. Atunci când vederea dublă se instalează brusc, aceasta este o urgență medicală, iar persoana respectivă trebuie să se prezinte imediat la medic.
La adulți, vederea dublă se poate instala brusc ca urmare a sclerozei multiple (SM), accidentului vascular cerebral (AVC), hipertensiunii arteriale (HTA), afecțiunilor tiroidiene sau diabetul zaharat (DZ). Dacă vederea dublă persistă, datorită unora dintre afecțiunile enumerate mai sus, o perioadă mai lungă de timp, se recomandă consultul unui medic de specialitate. În aceste cazuri, este necesară instituirea unui tratament de urgență.

Cum se diagnostichează?

Se recomandă efectuarea unui screening pentru a detecta ambliopia, strabismul sau alte afecțiuni ale vederii la copii cu vârsta sub 5 ani. Academia Americană de Oftalmologie recomandă ca toți copiii să facă un consult la medicul pediatru, medicul de familie sau medicul specialist oftalmolog la aproximativ 6 luni.

Investigațiile pentru strabism sunt făcute de un medic specialist oftalmolog. Medicul poate diagnostica strabismul la un copil adesea doar uitându-se la privirea acestuia. Uneori, este mai puțin evident că ochii nu sunt orientați în același timp în aceeași direcție. 

În cadrul examenului oftalmologic, medicul urmărește:

- care dintre ochi este afectat (sau dacă sunt afectați ambii ochi);
- direcția în care ochiul este orientat (spre interior, exterior, în sus sau în unele cazuri rotator);
- cât de mult este deviat ochiul;
- când apare deviația anormală (este prezentă permanent sau apare doar atunci când copilul privește într-o anumită direcție);
- dacă copilul folosește același ochi pentru a-și concentra privirea pe un obiect sau se mișcă în față și în spate, folosind ochii unul câte unul.
Medicul poate întreba părinții dacă nu au observat copilul privind cruciș sau închizând un ochi, înclinând sau rotind capul sau împiedicându-se de diverse obiecte aflate în calea sa.
Uneori sunt necesare unele investigații suplimentare, pentru a determina dacă nu este prezentă, de fapt, o altă afecțiune, precum ambliopia- o afecțiune oculară denumită și  „ochi leneș” 

Cum se tratează?

În cazul strabismului, tratamentul trebuie început cât mai devreme, pentru îmbunătățirea șanselelor ca această afecțiune să fie corectată. Deși începerea unui tratament precoce este importantă pentru corectarea strabismului, trecerea timpului fără un tratament corespunzător este mult mai critică în cazul ambliopiei. Ambliopia determină afectarea rapidă și deseori permanentă a acuității vizuale.  Rareori se poate corecta complet pierderea acuității vizuale cauzate de ambliopie, dacă tratamentul se inițiază după vârsta de 7 până la 10 ani.
Tratamentul strabismului poate include purtarea ochelarilor, folosirea ocluzorului, tratamentul medicamentos, exercițiile globilor oculari, tratamentul cu toxină botulinică sau tratamentul chirurgical.

Purtarea ochelarilor

În cazul în care apare doar devierea globilor oculari, aceștia nefiind centrați, purtarea ochelarilor uneori poate corecta strabismul. Unii copii au nevoie de purtarea unor lentile bifocale sau lentile speciale numite lentile prismatice. În timpul purtării ochelarilor, poate fi necesară folosirea picăturilor pentru o perioadă de timp.

Ocluzarea (acoperirea) ochiului

Acesta este tratamentul de primă intenție pentru ambliopie (ochi leneș), care poate apărea ca urmare a strabismului sau poate fi o cauză ce determină strabismul. Ochiul mai puternic este acoperit cu un ocluzor (bandaj) cu scopul de a forța copilul să utilizeze ochiul mai slab. Este foarte important ca părinții să respecte cu exactitate instrucțiunile medicului specialist oftalmolog și să nu lase copilul să poarte ocluzorul o perioadă de timp mai mare decât cea recomandată de medic, pentru că purtarea excesivă a ocluzorului poate determina apariția ambliopiei la ochiul care inițial era mai puternic.

Exercițiile oculare

Ocazional, se folosesc exercițiile oculare ca tratament adițional la alte metode de tratament, ca de exemplu în tratamentul chirurgical. Cu toate acestea, exercițiile oculare, fără alt tratament adjuvant, nu sunt eficiente în tratarea strabismului.

Toxina botulinică

Toxina botulinică (ca de exemplu Botox) este un medicament care poate diminua contracțiile musculare pentru o perioadă de câteva luni după ce a fost administrată. Aplicat local, acest tratament determină relaxarea musculaturii afectate de strabism, care permite musculaturii din partea opusă a globului ocular să modifice poziția ochiului.
Uneori, toxina botulinică este folosită ca tratament suplimentar atunci când tratamentul chirurgical nu reușește să corecteze în întregime deviațiile globilor oculari. Acesta este un tratament controversat, deoarece necesită administrarea mai multor injecții, iar rezultatele nu sunt întotdeauna previzibile. Totodată,  toxina botulinică poate determina și apariția altor afecțiuni oculare.

Tratament medicamentos

Medicul specialist poate prescrie unele medicamente pentru tratarea strabismului, uzual sub formă de picături. Atropina și alte substanțe midriatice influențează musculatura din interiorul globului ocular care controlează capacitatea de a focaliza imaginea. Atropina este folosită uneori ca o alternativă a ocluzării globului ocular, cu scopul de a trata vederea deficitară (ambliopia) la un ochi, prin administrarea atropinei la ochiul sănătos, determinând astfel copilul să își utilizeze ochiul afectat de ambliopie.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical este de multe ori singurul capabil să alinieze globii oculari și să îmbunătățească vederea. În timpul intervenției chirurgicale, medicul va slăbi sau va întări musculatura din jurul globului ocular prin modificarea poziției sau lungimii acesteia. Prin modificarea forței de tracțiune exercitată de musculatură, se pot realinia globii oculari. Uneori copilul cu strabism are nevoie de mai multe intervenții chirurgicale pentru a realinia globii oculari și a îmbunătății vederea. După intervenția chirurgicală, cel mai adesea este necesară corecția optică. (purtarea unei perechi de ochelari)
Deoarece tratamentul precoce este foarte important în corectarea strabismului, intervenția chirurgicală se efectuează și la copiii cu vârsta mai mică de doi ani și uneori, în cazurile severe de strabism se poate realiza chiar și la copiii în vârsta de trei luni. Cu toate acestea, eficiența intervenției chirurgicale la copiii cu vârsta mai mică de șase luni este controversată, deoarece musculatura globului ocular nu este încă dezvoltată complet. Foarte rar, strabismul la copii cu vârste foarte mici poate să dispară de la sine, în timpul creșterii, odată cu dezvoltarea musculaturii oculare.
Tratamentul chirurgical la adulți este o metodă sigură și eficientă pentru îmbunătățirea alinierii globilor oculari. Intervenția chirurgicală la adulți îmbunătățește vederea și aprecierea distanțelor față de obiectele din jur, rezolvă vederea dublă și, nu în ultimul rând, are un efect estetic considerabil.