Care este simptomatologia?

• dureri oculare, uneori atroce (atac de glaucom);
• cefalee (dureri de cap, frecvent cu caracter de hemicranie);
• senzație de nisip în ochi (frecvent matinală);
• congestia conjunctivală (roșeața ochiului);
• dureri periorbitale, discrete.
• îngustarea câmpului vizual

Cum se diagnostichează?

Începând cu investigațiile uzuale de evaluare a acuității vizuale și tensiunii intraoculare și terminând cu evaluarea raportului de simetrie, tomografia și topografia capului nervului optic, clinica noastră oferă tot spectrul de investigații în cadrul pacienților glaucomatoși. Din punct de vedere al tonometriei,  folosim în practica uzuală determinarea valorii tensiunii intraoculare prin mai multe mijloace: tonometrie non-contact, tonometrie de tip electromagnetica(ICARE), tonometrie de tip Pascal, tonometrie de tip Goldman/Perkins. Cunoscute fiind limitările fiecărei metode în parte, analiza măsurătorilor printr-un calcul integrativ ne conduce la o mai bună interpretare a valorilor tensionale. În plus, fiecare pacient beneficiază de o fișă medicală electronică personală în care, în urma fiecărui control, se consemnează valorile determinate. Prin această metodă avem la dispoziție întregul istoric al pacientului, precum și evoluția și răspunsul la tratamentele aplicate (medicamentos, chirurgical, LASER, etc.). Evaluarea modificărilor funcționale prin intermediul câmpului vizual se face utilizând un sistem automatizat dedicat (tip Humphrey 745i). Avantajul utilizării acestei metode este reprezentat de posibilitatea de comparare automată a datelor obținute la toate investigațiile făcute și determinarea unei rate de progresiei a glaucomului.

De asemenea, avem în dotare, în conjunctură cu analiza topografică a capului nervului optic, o determinare avansată a câmpului vizual, asigurându-se o corelare directă a modificărilor structură-funcție și analizată prin algoritmi specifici (analiză Moorfield, analiza progresiei), putându-se astfel determina un pattern evolutiv, de mare importanță diagnostică (Heidelberg HRT3 + HEP). Pentru situații particulare, se utilizează în scop diagnostic și evolutiv investigațiile electroretinografice (ERG multifocal) și/sau potențialele evocate vizual (PEV multifocal).

Pentru evidențierea modificărilor structurale, foarte importante în diagnosticul precoce al glaucomului, utilizăm în mod curent determinarea tomografică a grosimii stratului fibrelor nervului optic, precum și analiza simetriei grosimii hemicâmpurilor retiniene (echivalentul structural al asimetriei câmpului vizual) utilizând cea mai performantă aparatură în domeniu (Heidelberg Spectralis+).

Alături de retinofotografie, examenul biomicroscopic, gonioscopic și pahimetric ne ajută să completăm în mod uzual datele unui diagnostic corect și complet.

Glaucomul este o afecțiune complexă, uneori foarte dificil de diagnosticat pentru că nu există o valoare limită a tensiunii intraoculare ca element măsurabil curent , ci există o valoare tensională optimă a fiecărui pacient conform statusului general al acestuia (vârstă, patologie generală, patologie oculară asociată, etc.). De aceea, screening-ul glaucomului doar prin măsurarea periodică a tensiunii intraoculare este insuficient, determinările structurale fiind la fel de importante și uneori premergătoare.

Cum se tratează?

Tratamentul glaucomului este un tratament adaptat fiecărui pacient și vizează scăderea tensiunii intraoculare până la o valoare optimă care nu produce modificări ale nervului optic. Tratamentul medicamentos – cu clase medicamentoase diferite, în doze și combinații diverse, reușește în majoritatea cazurilor scăderea tensiunii intraoculare până la valoarea propusă.

Tratamentul prechirurgical se aplică formelor de glaucom insuficient compensate medicamentos. Constă în tratament LASER (iridotomia YAG, trabeculoplastia selectivă, etc.), simplu sau asociat medicației antiglaucomatoase. Tratamentul chirurgical actualmente cunoaște o mare variabilitate și este aplicabil formelor de glaucom rezistente la tratamentul medicamentos.