Pentru Pacienti
Degenerescenta Maculara Legata De Varsta
Determinari Oculare In Afectiuni Sistemice
Sindromul De Ochi Uscat
Procesul de producție al lacrimilor implică secreția completa a mai multor aparate glandulare (glande lacrimale, meibomiene, celule goblet conjunctivale). Lacrimile au un rol deosebit pentru funcția vizuală. Alături de gestul reflex de clipire intervin in curățarea și lubrifierea polului anterior. Lacrimile conțin factori de creștere speciali necesari troficitații optime oculare. În plus, prin componenta activă imunologic reprezintă un mecanism de apărare eficient împotriva patogenilor. Prin realizarea unui strat continuu, lacrimile uniformizează neregularitățile corneene și ajută la formarea unei imagini clare pe retină.
Sindromul ochiului uscat este caracterizat de iritația oculară cauzată de alterarea filmului lacrimal. Efectele acestuia variază de la disconfort minor, descris de majoritatea pacienților ce prezintă această patologie, până la complicații severe ce pot pune în pericol funcția vizuală.
Care sunt simptomele?
-senzația de arsură, mâncărime, înțepătură, uscăciune oculară;
-senzația de corp străin ocular;
-fotofobie, “oboseală” oculară, roșeață oculară;
-încețoșarea intermitentă a vederii;
-senzația de nisip în ochi.
În mod frecvent, simptomatologia descrisă urmează o anumită periodicitate. O secreție insuficientă de lacrimi va duce la înrăutățirea acuzelor de-a lungul zilei și accentuarea acestora în anumite medii cu umiditate redusă (încăperi climatizate, călătorii cu avionul etc.), iar o cauză inflamatorie va duce la apariția simtomatologiei încă de la trezire și ameliorarea acesteia pe parcursul zilei.
Precauții suplimentare trebuie luate în cazul pacienților diabetici sau care prezintă alte neuropatii corneene cu semne clinice de ochi uscat fără apariția simptomatologiei.
În contextul patologiei de ochi uscat, frecvent întalnită este și apariția epiforei (lăcrimatului excesiv). Acest aspect este datorat persistenței reflexului lacrimal în situația unei calități necorespunzătoare a lacrimilor (afectarea componentei mucoase sau lipidice a filmului lacrimal).
Cum se diagnostichează?
Examinarea biomicroscopică a polului anterior necesară pentru diagnosticarea acestei afecțiuni trebuie asociată cu anumite determinări funcționale precum:
- Testul Schirmer (evaluarea secreției lacrimale)
- Evaluarea stabilității filmului lacrimal (determinarea timpului de rupere)
- Colorație Rose-Bengal (cuantificarea celulelor epiteliale devitalizate)
Cum se tratează?
Adesea, tratamentul ochiului uscat nu este unul etiologic (care să vizeze cauza afecțiunii), ci mai degrabă o suplimentare pe termen lung a filmului lacrimal. Încadrarea pacienților în funcție de forma predominantă a afecțiunii, (secreție insuficientă, evaporare excesivă, afecțiune inflamatorie) aduce beneficii substanțiale în abordarea terapeutică.
Spectrul terapeutic folosit în clinica noastră cuprinde folosirea lacrimilor artificiale, obstrucția punctelor lacrimale folosind plug-uri și a imunomodulatorilor aplicați local și sistemic. Este importantă instruirea pacientului în aplicarea compreselor calde, masajului palpebral precum și igiena riguroasă a regiunii, folosirea umidificatoarelor de cameră și a ochelarilor pentru reducerea componentei evaporative.
