Pentru Pacienti
Degenerescenta Maculara Legata De Varsta
Determinari Oculare In Afectiuni Sistemice
Keratoconus
Keratoconusul este o afecțiune degenerativă destul de frecventă, progresivă, în cadrul căreia corneea devine o structură neregulată, conică. Este caracterizat prin prezența unei subțieri centrale sau paracentrale a stromei, protruzia apicală corneeană și prezența astigmatismului neregulat.
Debutul este cel mai frecvent la vârsta pubertății și, în aproape toate cazurile afectați sunt ambii ochi (cel mai frecvent în stadii diferite). Etiologia keratoconusului nu este în totalitate elucidată, rolul ereditar nefiind implicat decât în aproximativ 10% din cazuri. Altă cauză citată este legată de dezechilibrul enzimatic, care face corneea mai susceptibilă la stresul oxidativ și cauzează subțierea și pierderea formei fiziologice a corneei. De asemenea, keratoconusul este asociat cu iritația oculară cronică și purtarea excesivă a unor lentile de contact inadecvate.
Cum vede pacientul și cum se diagnostichează?
Cea mai frecventă situație întâlnită în keratoconus este cea a pacientului ce prezintă scăderea acuității vizuale la un ochi, datorată miopiei și astigmatismului progresiv. Acest pacient poate necesita schimbarea frecventă a ochelarilor sau o toleranță scăzută legată de lentilele de contact.
Semnele precoce, deși ușor de neglijat, pot fi detectabile la examenul oftalmologic (oftalmoscopie, biomicroscopie, retinoscopie, aberometrie, keratometrie etc). În clinica noastră, utilizăm pentru pacienții ce se încadrează în tiparul acestei afecțiuni evaluarea topografiei corneene și analiza feței anterioare și posterioare, utilizând modulul dedicat Belin-Ambrosio (Oculus Pentacam HR).
Cum se tratează?
În formele ușoare de keratoconus, ochelarii sau lentilele de contact pot fi de ajutor în corecția astigmatismului miopic. Pe măsura ce afecțiunea evoluează, aceste mijloace de corecție nu mai constituie modalități optime pentru obținerea unei acuități vizuale satisfăcătoare.
Până în prezent, cea mai eficientă metodă de stopare a progresiei keratoconusului este Crosslinking-ul cornean. Acesta, în funcție de anumiți parametri (grosimea corneei, stadiul de evoluție etc.), poate fi făcut cu sau fără raclarea epiteliului cornean. Principial, metoda aceasta „întărește” arhitectura corneană prin polimerizarea fibrelor de colagen, sub acțiunea ultravioletelor și a riboflavinei. Rezultatele foarte bune și lipsa progresiei, observate în majoritatea cazurilor, atât în clinica noastră, cât și în studiile internaționale, ne incurajează să recomandăm pacienților această metodă.
După documentarea afecțiunii ca fiind staționară pentru o durată semnificativă, viciile de refracție restante pot, în cazurile selecționate, să fie rezolvate chirurgical (inele corneene, laser excimer etc.). Inelele corneene pot fi implantate, în clinica noastră, printr-o tehnică ce nu necesită folosirea unui bisturiu. Acesta este înlocuit cu un femtolaser care realizează tunelul necesar la coordonate specifice, făcând astfel intervenția mai precisă și cu rezultate mai bune.
În cazurile tardive în care alte terapii nu mai sunt indicate sau în cazul pacienților care nu tolerează lentile de contact rigide, ultimul remediu terapeutic este reprezentat de transplantul cornean. Aceasta este o procedura laborioasă, costisitoare și asociată cu riscuri semnificative, iar rezultatele postoperatorii nu se ridică întotdeauna la nivelul așteptărilor (pacientul are cel mai frecvent nevoie de ochelari sau lentile de contact pentru a obține o vedere satisfăcătoare). Ultima tehnologie, disponibilă și în clinica noastră, folosește un femtolaser pentru a înlocui mijloacele tăietoare convenționale. Astfel, tăieturile sunt foarte precise, tehnica devine mai sigura și rezultatele obținute sunt mai bune.
